Despre Constanta
Municipiul Constanta este situat in judetul Constanta in extremitatea de sud-est a Romaniei, la tarmul Marii Negre. La limita de nord a orasului se afla statiunea Mamaia, plaja intinzandu-se pe o lungime de 6 km, orientata spre est, ceea ce ii confera insorire tot timpul zilei.
Portul Constanta este principalul port al Romaniei la Marea Neagra si al patrulea ca importanta in Europa, fiind intins pe o suprafata de 3182 ha (uscat si acvatoriu).
Populatia Municipiului Constanta depaseste 500.000 locuitori, majoritatea de nationalitate romana, alaturi de care intalnim minoritatile turca, tatara, rroma, rusa, maghiara, armeana, greaca, germana, bulgara, ucraineana, adepti ai religiilor ortodoxa, romano-catolica, greco-catolica, reformata, uniteriana, musulmana etc.
In prima jumatate a sec. VI i.e.n, colonisti greci veniti din Milet au infiintat orasul portuar Tomis. Incepand cu sec. IV e.n, un cartier al orasului se va numi Constantiana sau Constantia, toponim care se va impune in perioada bizantina (sec.IX- XI) asupra intregului oras. Prin analogie, in epoca turceasca, ea se va numi Kustendje.
Grecii veniti aici acum 2500 de ani au gasit o populatie geto-daca activa, cu care au intretinut stanse legaturi.
In anul 514 e.n., Darius, regele persilor, a venit aici in fruntea unei puternice armate, trecand Dunarea pe la Isaccea. Orasul a fost distrus de mai multe ori, dar s-a refacut de fiecare data. In 72-71 i.e.n, trupele romane comandate de Lucullus Varo au ajuns pana la Tomis, infrangandu-l pe Mitriade, prieten al cetatilor grecesti de la Marea Neagra. Pentru cativa ani orasul a intrat in stapanirea romanilor. Cativa ani mai tarziu, orasele grecesti din aceasta zona au fost ocupate de triburile getice unite, sub conducerea lui Burebista. Dupa moartea lui, romanii reiau campaniile de la Dunare, si in anul 29 i.e.n, M. Licinius Crassus a reusit sa infranga triburile bastinase, obtinand prietenia oraselor grecesti. Se pare chiar ca acestea ar fi cerut inglobarea lor in cadrul imperiului, fapt petrecut in timpul lui Octavian Augustus, deoarece in anul 8 e.n. poetul Ovidiu era trimis in surghiun la Tomis, unde a si murit dupa 9 ani.
Tomisul a atins maximum de inflorire in sec. II, in timpul dinastiei Antoninilor si Severilor. Orasul facea parte din Comunitatea celor cinci orase (Tomis, Callatis, Histria, Dionysopolis si Odessos), in sec. II fiind locul de intalnire al reprezentantilor acestora, iar incepand din anul 138 a devenit metropola Pontului, cel mai mare si infloritor oras de pe coasta de vest a Pontului Euxin.
Pe la mijlocul sec. III, puterea Romei incepe sa decada; Dacia a fost parasita de romani, rascoalele interne si atacurile din afara slabind tot mai mult puterea marelui imperiu. Dupa Filip Arabul (249), Tomis trece printr-o mare criza provocate de lupte tot mai intense din aceasta zona, dar in ciuda distrugerilor, el continua sa-si duca existenta si chiar s-a refacut mult mai repede decat Histria sau Callatis. S-au construit noi fortificatii in perioada 270-333.
Intre sec. III-VI, distrugerile determinate de invazii succesive au alternat cu perioade de liniste, cand orasele dobrogene, inclusiv Tomis, s-au refacut si au cunoscut momente de relativa prosperitate. Dupa 600 insa, migratiunile slavilor si avarilor au distrus viata urbana. In sec. X-XI, orasul este amintit in hartile maritime bizantine sau genoveze.
In sec. XIV a cazut sub stapanirea otomana, devenind o asezare foarte modesta, care abia in a doua jumatate a sec. XIX a inceput din nou sa se dezvolte.
Pe la mijlocul sec. XIX, sultanul Medgid a dispus construirea unui port, lucrare efectuata de catre o societate engleza.
O perioada noua a inceput pentru oras dupa anul 1878, cand, dupa reunirea Dobrogei cu Romania, orasul a devenit cel mai mare port al tarii.
